Alegerea unui animal de companie este o decizie importantă, care trebuie făcută cu atenție. Nu există un animal “perfect” universal, ci doar un animal potrivit pentru tine, în funcție de situația și preferințele tale.
Vom analiza în continuare factorii de luat în calcul, vom oferi exemple de animale potrivite pentru diverse stiluri de viață, vom prezenta avantajele și dezavantajele principalelor categorii de animale de companie și vom enunța câteva recomandări utile pentru o alegere responsabilă și pentru adaptarea noului prieten la stilul tău de viață.
Factori de luat în considerare înainte de a alege un pet
Înainte de a adopta sau cumpăra un animal, e esențial să îți evaluezi realist situația personală. Iată principalii factori de care să ții cont:
Spațiul disponibil: Locuința ta este un apartament mic sau o casă spațioasă? Dimensiunea și tipul spațiului influențează mult alegerea. De exemplu, câinii de talie mare sau foarte energici nu se vor simți bine într-un apartament mic, unde nu au loc să alerge, în timp ce o pisică sau un animal mic (hamster, iepure) se poate adapta mai ușor la spații reduse.
Dacă stai la casă cu curte, poți lua în considerare și rase de câini mai active (ex. Retriever, Collie) care au unde să facă mișcare, ba chiar și animale mai neobișnuite (precum găini pentru ouă proaspete) dacă dispui de condiții potrivite.
Timpul liber și rutina zilnică: Ești plecat multe ore pe zi sau lucrezi de acasă? Programul tău dictează cât timp poți petrece cu animalul. Câinii necesită multă atenție zilnică, plimbări și joacă, deci nu sunt indicați dacă lipsești de dimineața până seara.
În schimb, o pisică se poate descurca singură 8-10 ore cât ești la serviciu, atâta timp cât are hrană și apă la dispoziție. Dacă ai un program foarte încărcat, animale precum peștii, țestoasele sau hamsterii pot fi alegeri mai bune, deoarece nu suferă atât de mult că stau singure și nu trebuie scoase afară.
Gândește-te și la frecvența deplasărilor: dacă călătorești des, va trebui fie să alegi un pet ușor de lăsat în grijă (de exemplu un acvariu cu hrană automată pentru pești), fie să ai pe cineva de încredere care să aibă grijă de animal cât ești plecat.
Bugetul disponibil: Ține cont de costurile de întreținere ale animalului. Pe lângă costul inițial (de achiziție sau taxa de adopție), vei avea cheltuieli regulate cu hrana, accesoriile, vizitele la veterinar, vaccinurile, deparazitările etc.
De pildă, câinii și pisicile necesită vaccinare periodică și tratamente antiparazitare, iar animalele exotice pot necesita echipamente speciale (acvariu, terariu, lampă UV, încălzitor) și îngrijire veterinară deosebită.
Câinii de talie mare mănâncă mai mult și implică costuri mai mari (inclusiv la medic, în caz de îmbolnăvire) comparativ cu un animal mic. E bine să evaluezi sincer dacă îți permiți financiar îngrijirea corespunzătoare a animalului, pentru toată durata vieții lui.
Componența familiei (copii, vârstnici): Gândește-te cum se va integra animalul în familia ta. Ai copii mici? Atunci alege un pet blând și răbdător, care să nu reprezinte un pericol și care să tolereze zgomotul sau comportamentul uneori imprevizibil al celor mici.
Spre exemplu, un câine de talie medie, prietenos (tip Labrador, Beagle) ori o pisică obișnuită cu copiii pot fi parteneri de joacă excelenți pentru un copil. Dacă ai copii foarte mici (2-4 ani), animale precum peștii, broaștele țestoase sau un hamster (sub supravegherea părinților) pot fi o introducere bună – cei mici se vor bucura să le observe, fără a fi necesară interacțiune directă intensă.
Prezența unui animal are și efecte pozitive în dezvoltarea copiilor: îi poate învăța despre responsabilitate și empatie, îi ajută la socializare și chiar s-a constatat că scade riscul de alergii pe termen lung. Pe de altă parte, dacă în casă locuiește o persoană în vârstă, va trebui să alegi un pet care să nu o pună în pericol (un câine mare poate trânti accidental un senior) și nici să nu fie prea greu de îngrijit.
Adesea, pisicile sau câinii de talie mică, liniștiți (ex: un mops, un bichon mai în vârstă) sunt potriviți pentru compania bunicilor. Un animal poate alunga singurătatea și chiar îmbunătăți starea de sănătate a seniorilor – un studiu a arătat că deținerea unui pet reduce sentimentul de singurătate cu până la 36% la vârstnici.
Important este ca responsabilitățile (hrănit, curățenie) să poată fi gestionate de către acea persoană sau de familie.
Alergii și sensibilități: Suferi tu sau alt membru al familiei de alergii la părul de animale? Acesta e un factor eliminatoriu în multe cazuri. Blana și mătreața de câine sau pisică provoacă alergii multor persoane sensibile, deci nu e indicat să aduci un astfel de animal într-o casă unde cineva ar fi constant expus la alergen.
Dacă știi că ai alergii, poți căuta rase hipoalergenice (există câini care lasă foarte puțin păr, cum ar fi Bichon-ul Frisé, sau pisici fără blană precum Sphynx), deși nici acestea nu garantează 100% absența reacțiilor.
Alternativ, îndreaptă-te spre animale fără blană: peștii din acvariu, țestoasele sau chiar unele păsări pot fi companioni minunați care „să îți coloreze camera” fără să îți declanșeze alergia. Recomandat este să petreci timp în preajma animalului dorit (de exemplu la un prieten cu pisici) înainte de a-l lua acasă, ca să testezi reacția alergică.
Experiența anterioară cu animale: Ești începător în ale creșterii unui pet sau ai mai avut animale? Unele specii sunt mai ușor de îngrijit decât altele și potrivite pentru prima experiență. De exemplu, un hamster sau un porcușor de Guineea sunt adesea recomandați ca prime animale de companie – fiind micuți și relativ simplu de întreținut, îi poți îngriji fără dificultăți majore.
La polul opus, un cățel neastâmpărat care trebuie educat, plimbat zilnic și dresat poate fi copleșitor pentru cineva care nu a mai avut niciodată grijă de un animal.
Dacă ești novice, informează-te temeinic înainte și începe cu un pet mai „simplu”, căpătând treptat experiență. Chiar și dintre rasele aceleiași specii există diferențe – unele au temperament mai dificil sau nevoi specifice. De aceea, documentarea este esențială.
Nevoia de interacțiune socială (atât a ta, cât și a animalului): Ești o persoană foarte sociabilă sau, dimpotrivă, liniștită? Preferi activitățile în aer liber sau serile calme acasă? Asemenea întrebări îți pot indica ce pet ți se potrivește.
Extrovertiții și persoanele active se vor înțelege de minune cu un câine – câinii adoră plimbările, jocurile și interacțiunea cu oamenii. Dacă îți place să ieși în parc, să alergi sau să socializezi, un cățel te va însoți fericit și îți va și facilita interacțiunea cu alți oameni (în timp ce îți scoți patrupedul la plimbare, vei cunoaște alți iubitori de animale).
În schimb, introvertiții sau cei care preferă liniștea căminului se vor regăsi mai bine alături de o pisică independentă, de un peștișor auriu sau de un iepure blând.
Astfel de animale oferă afecțiune și prezență calmă, fără a-ți tulbura prea mult rutina. În plus, și animalele au niveluri diferite de socializare: un papagal inteligent ori un dihor jucăuș va tânji după atenția ta zilnică, pe când o broască țestoasă nu va suferi dacă nu interacționați direct. Analizează așadar câtă companie dorești de la un pet și câtă îi poți oferi la rândul tău.
Specia și rasa potrivită stilului tău: După ce ai reflecționat la cele de mai sus, orientează-te spre animalele ale căror caracteristici corespund profilului tău. De exemplu, dacă ești o persoană cu un stil de viață sportiv, îți va trebui un animal la fel de jucăuș și energic. Un câine dintr-o rasă activă (precum Border Collie sau Labrador) ar putea fi ideal, în timp ce dacă preferi ceva liniștit, o pisică Persană (cunoscută pentru calmul ei) ar fi o alegere inspirată.
Chiar în cadrul aceleiași specii, rasele diferă: un câine Chihuahua are alte nevoi decât un Ciobănesc German, la fel cum o pisică Siameză (foarte vocală și activă) e diferită de o British Shorthair (mai placidă). Informează-te despre temperament, dimensiuni la maturitate și cerințe de îngrijire pentru rasa sau speciile care te atrag, înainte de decizia finală. Astfel te vei asigura că viitorul tău companion se mulează pe stilul tău de viață.
Animale potrivite pentru diferite stiluri de viață
Stilul de viață al fiecărei persoane dictează ce animal de companie i se potrivește cel mai bine. Iată câteva scenarii comune și animalele recomandate în fiecare caz:
Persoane active: Dacă îți place mișcarea în aer liber, sportul și socializarea, un câine energic este partenerul ideal. Câinii adoră plimbările lungi, alergarea și jocurile și te vor motiva să fii activ zilnic. De asemenea, un câine îți oferă ocazia să interacționezi cu alți proprietari (în parc, la dresaj etc.).
Pentru cei foarte aventuroși, care fac drumeții sau jogging, rase ca Border Collie, Dalmațian, Vizsla etc. pot ține pasul. În schimb, animalele care nu pot fi scoase afară (precum peștii sau animăluțele de terariu) nu sunt la fel de potrivite unui stil de viață în permanență “pe teren”.
Familii cu copii: În familiile cu copii, animalele de companie pot deveni atât camarazi de joacă, cât și un prilej de educație. O pisică afectuoasă sau un cățel prietenos de talie mică/medie (Golden Retriever, Collie de exemplu, cunoscuți pentru blândețea lor) sunt alegeri populare – oferă devotament, interacționează bine și îi învață pe cei mici despre empatie și responsabilitate.
Dacă este vorba de primul pet al copilului sau nu aveți mult timp de îngrijire, un hamster sau un porcușor de Guineea pot fi ideali pentru început (relativ ușor de îngrijit și foarte drăgălași). Iepurașii sunt și ei potriviți – sunt blânzi și jucăuși, deși necesită ceva atenție la mediu și igienă.
Peștii de acvariu sunt o soluție excelentă pentru copiii foarte mici sau familiile foarte ocupate, întrucât sunt liniștiți și ușor de întreținut. În alegerea animalului, țineți cont și de vârsta copiilor: copiii sub 5 ani pot involuntar răni animalele mici (pui de animale, hamsteri) sau pot fi speriați de unele.
Peștii sau un papagal mic (peruș) pe care copilul doar îl observă pot fi potriviți la început, urmând ca de la 7-8 ani în sus cei mici să poată participa efectiv la îngrijirea unui iepure, pisici sau cățeluș (sub supravegherea părinților, bineînțeles).
Persoane în vârstă: Pentru bunici și persoane în vârstă, un animal de companie poate aduce multă bucurie și alinare.
Cele mai indicate sunt animalele calme, care nu necesită eforturi fizice prea mari din partea stăpânului. O pisică adultă liniștită poate fi un companion excelent – pisicile dorm mult, nu trebuiesc scoase afară și oferă afecțiune discretă.
De asemenea, câinii de talie mică, care nu trag în lesă și nu au energie debordantă (un pug/Mops, un Bichon, un Shih Tzu mai bătrân etc.), sunt potriviți pentru seniori. Aceste rase sunt de obicei sociabile și se acomodează ușor, oferind companie constantă.
Beneficiile unui pet la vârsta a treia sunt reale: ajută la reducerea stresului și a singurătății și chiar pot menține mintea mai activă și inima mai sănătoasă (plimbarea unui cățel asigură mișcare zilnică).
Totuși, trebuie luat în calcul ca persoana vârstnică să poată îngriji animalul (să îl poată hrăni, să se deplaseze pentru a-i face curățenie sau pentru a merge la veterinar). Uneori, adoptarea unui animal adult de la adăpost (deja educat) e o variantă foarte bună – atât pentru senior, cât și pentru pet, care primește astfel o a doua șansă.
Locuitori în apartament (fără curte): Cei care locuiesc la bloc trebuie să aleagă animale care se împacă cu spațiile mai restrânse și vecinătatea altor oameni. Pisicile sunt printre cele mai potrivite pentru apartament – se mulțumesc cu spații relativ mici, atâta timp cât au loc să se cațere și să se ascundă prin casă, și nu trebuie scoase afară.
De asemenea, rozătoarele mici (hamsteri, gerbili), iepurașii de talie mică sau peștii se pot crește confortabil în apartament. Un papagal mic (peruș, canar) poate fi și el o prezență plăcută. În schimb, câinii de talie mare sau foarte activi sunt de evitat la bloc, mai ales dacă nu există un parc în apropiere și cineva disponibil să-i plimbe de câteva ori pe zi.
Dacă totuși vă doriți un câine în apartament, orientați-vă spre rase mici și medii, cu nivel moderat de energie (de ex. Bulldog Francez, Mops, Bichon, Pechinez) și asigurați-vă că îl scoateți la mișcare suficient. Nu uitați și de regulile condominiului: unele asociații de proprietari pot avea restricții la animale de companie (sau la anumite rase de câini), deci interesați-vă înainte.
Iubitori de animale ocupați (timp limitat pentru îngrijire): Mulți dintre noi ne dorim un pet, dar timpul efectiv pentru curățenie, plimbări și dresaj este foarte redus din cauza serviciului sau a altor obligații. Dacă te regăsești în această situație, ar fi bine să alegi un animal care necesită îngrijire minimă zilnică. Peștii de acvariu sunt exemplul clasic: trebuie hrăniți zilnic (automat sau manual) și li se mai curăță filtrul/aparatura periodic, în rest îi admiri în voie.
La fel, broaștele țestoase (țestoasele de apă sau de uscat) și hamsterii sunt relativ ușor de întreținut – atâta vreme cât le asiguri hrana și habitatul (acvariu/terariu sau cușcă) curat, nu necesită atenție constantă pe parcursul zilei.
Un hamster va dormi ziua și va fi activ seara, când și tu ești acasă, deci vă sincronizați bine programul.
De evitat pentru persoanele foarte ocupate sunt animalele care suferă dacă nu primeasc destulă companie și stimulare: câinii (mai ales puii – au nevoie de multă supraveghere, altfel pot face stricăciuni din plictiseală) sau papagalii mari și inteligenți (precum Jako, Ara – au nevoie de interacțiune zilnică, altfel pot dezvolta probleme de comportament).
Dacă totuși îți dorești un câine dar știi că stai mult plecat, ia în considerare servicii precum dog-walker (persoană care să-i facă plimbarea zilnică în locul tău) sau o creșă de zi pentru câini, astfel încât pet-ul să nu sufere cât timp ești la serviciu.
Avantaje și dezavantaje ale principalelor categorii de animale de companie
Fiecare tip de animal vine cu bucuriile, dar și cu provocările sale. Vom trece în revistă cele mai populare categorii de animale de companie – de la câini și pisici până la animale mici, păsări, pești sau exotice – menționând pe scurt ce avantaje și dezavantaje implică fiecare, pentru a te ajuta să faci o alegere informată.
Câini
Câinii sunt adesea numiți „cei mai buni prieteni ai omului”, fiind apreciați pentru loialitatea și afecțiunea lor.
Un câine potrivit îți poate aduce enorm de multă bucurie, însă trebuie știut că este probabil animalul de companie cu cele mai mari necesități de timp și atenție din partea stăpânului. Câinii trăiesc în medie 10-15 ani (în funcție de rasă) și în tot acest timp depind de tine pentru hrană, exercițiu, dresaj și afecțiune.
Avantaje:
Oferă afecțiune și devotament necondiționat – câinele tău te va întâmpina mereu cu bucurie și te va iubi ca pe membrul “haitei” sale. Sunt companioni ideali pentru cei care își doresc o prezență iubitoare și activă în casă.
Te mențin activ fizic și social: un câine trebuie scos la plimbare zilnic, ceea ce te încurajează să faci mișcare regulat. În plus, mersul în parc cu câinele îți oferă ocazia să socializezi cu alți proprietari de animale.
Pot oferi și protecție și siguranță: multe persoane se simt mai liniștite știind că au un câine care latră la nevoie și îi alertează când apare un străin. Unele rase pot fi dresate să devină câini de pază sau de avertizare (ex. pentru persoane cu dizabilități). De asemenea, un câine poate fi un bun companion pentru copii, ajutându-i la dezvoltare și fiind partener de joacă.
Dezavantaje:
Necesită mult timp, atenție și efort din partea proprietarului. Câinii trebuie plimbați de 2-3 ori pe zi, au nevoie de joacă, de dresaj constant și de companie. Lăsați singuri multe ore, se pot plictisi și manifesta comportamente distructive (ros obiecte, lătrat excesiv). Dacă lucrezi multe ore sau călătorești frecvent, un câine s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere, pentru că va suferi de singurătate.
Au nevoie de spațiu și de activitate fizică. Un câine de talie mare într-un apartament strâmt va fi nefericit și poate deveni agitat. Chiar și câinii mici trebuie scoși afară pentru a-și consuma energia. Stilul tău de viață va trebui adaptat în jurul nevoilor câinelui – de exemplu, va trebui să te trezești mai devreme pentru plimbări sau să renunți la planuri pentru că trebuie să-l hrănești sau să-l scoți afară la timp.
Costuri ridicate de întreținere: un câine (mai ales de talie medie-mare) poate implica cheltuieli considerabile – hrană de calitate, vaccinuri anuale, vizite la veterinar, produse antiparazitare, eventual ședințe de dresaj sau grooming (tuns, îngrijit). În vacanțe, dacă nu îl poți lua cu tine, va trebui să plătești o pensiune canină sau un pet-sitter de încredere.
Necesită educație (dresaj), mai ales când sunt pui. Un câine nedresat poate să facă mizerie peste tot, să roadă mobilă sau să nu asculte comenzile de bază, ceea ce poate fi frustrant. Dresajul cere răbdare și consecvență. De asemenea, unele rase pot fi încăpățânate sau dificile pentru un proprietar începător.
Pisici
Pisicile sunt al doilea cel mai popular pet și sunt apreciate pentru natura lor independentă și grațioasă. Ele pot fi foarte iubitoare cu stăpânii, însă pe propriile lor termene – de obicei când au ele chef. O pisică poate fi alegerea ideală pentru cineva care vrea un companion mai puțin solicitant decât un câine, dar totuși jucăuș și afectuos.
Avantaje:
Independente și ușor de întreținut: Pisicile nu cer plimbări afară și se descurcă bine singure perioade lungi în cursul zilei. Dacă au bolul plin și jucării, o pisică poate sta singură acasă 8-10 ore fără probleme.
Ele își fac singure toaleta (se spală frecvent), folosesc litiera pentru nevoi – deci nu trebuie scoase afară – și își găsesc mereu ceva de făcut prin casă. Acest lucru le face potrivite pentru persoane cu program de lucru prelungit sau care locuiesc singure la apartament.
Afectuoase, dar nu sufocante: O pisică îți va oferi multe momente de tandrețe – torc în brațele stăpânului, se alintă și pot fi foarte loiale. În același timp, de obicei nu sunt agasante: spre deosebire de un câine, pisica nu va cere atenție constant și se va retrage singură când vrea liniște. Această balanță între afecțiune și autonomie este ideală pentru cei care doresc un pet calm.
Potrivite pentru apartament: Majoritatea pisicilor se simt bine în interior și au nevoie doar de câteva spații de explorat – un pervaz la fereastră de unde să privească afară, un ansamblu de cățărat, o cutie de carton unde să se ascundă etc.. Chiar și într-un spațiu mic, pisica își găsește loc (fiind flexibilă, va dormi pe bibliotecă, pe frigider ș.a.). Multe rase de pisici sunt tăcute și nu deranjează vecinii (exceptând perioadele de împerechere, dacă nu e sterilizată).
Întreținere moderată: Hrana pentru pisici este relativ accesibilă ca preț, iar vizitele la veterinar sunt de obicei anuale (vaccin, deparazitare). Pisicile au nevoie de periat (mai ales cele cu blană lungă), dar per total costurile și munca de îngrijire sunt mai mici decât la un câine echivalent ca talie.
Dezavantaje:
Comportament imprevizibil și nevoie de stimulare: Pisicile pot fi năzdrăvane – aleargă prin casă din senin (celebrul “zoomies”), sar pe mobilă și pot răsturna obiecte. Este recomandat să securizezi casa pentru a preveni accidente: să pui deoparte bibelourile sau obiectele fragile pe care o pisică le-ar putea trânti. De asemenea, pisicile simt nevoia să își ascută ghearele, așa că îți pot zgâria mobila dacă nu le oferi un stâlp de zgâriat.
Mai puțin dresabile: Deși pot învăța anumite rutine (de exemplu să vină la zgomotul recompensei), pisicile nu răspund la comenzi așa cum o fac câinii și nu le pasă de autoritatea stăpânului. Ele fac adesea doar ce vor; astfel, dacă îți dorești un animal pe care să-l poți dresa să stea, să vină la comandă etc., o pisică te-ar putea frustra.
Alergeni și păr prin casă: Pisicile lasă păr (unele rase mai mult ca altele) și produc un alergen în salivă care, depozitat pe blană, cauzează alergii. Dacă ai o sensibilitate, prezența unei pisici poate fi problematică. Chiar și fără alergii, trebuie să fii pregătit să faci curățenie des – vei găsi păr de pisică pe haine, canapea, covoare. Aspiratorul și rolele de scame vor deveni prietenii tăi de nădejde.
Grijă la litieră și miros: Litiera pisicii trebuie curățată regulat (ideal zilnic) altfel pot apărea mirosuri neplăcute în casă. Unele pisici sunt foarte pretențioase cu litiera: dacă nu e pe placul lor (nisip murdar, tip de nisip nepotrivit etc.), își pot face nevoile în alt loc. Aceasta necesită un pic de efort și atenție din partea stăpânului.
Iepuri
Iepurii domestici (iepurașii de casă) sunt animale de companie tot mai populare, datorită aspectului lor drăgălaș și firei blânde. Un iepure poate trăi ~6-10 ani, așa că și el este un angajament pe termen lung. Sunt potriviți pentru apartament, dar și pentru curte (dacă sunt ținuți în țarcuri speciale).
Avantaje:
Blânzi și afectuoși: Iepurii, dacă sunt obișnuiți de mici cu mângâieri și interacțiune umană, devin animale foarte afectuoase. Se atașează de stăpân, pot toarce (mârâie ușor de plăcere) când sunt mângâiați și acceptă să fie ținuți în brațe. Au o personalitate în general blajină și pot conviețui bine și cu copiii mai liniștiți.
Inteligenți și relativ ușor de dresat: Deși nu pare, iepurii pot învăța anumite lucruri – de exemplu, pot fi dresați să folosească litiera (ca pisicile) într-un colț al cuștii pentru nevoi.
De asemenea, învață repede cine îi hrănește (îți vor recunoaște vocea și prezența) și pot răspunde la nume sau comenzi simple dacă sunt recompensați.
Nu fac zgomot și nu deranjează vecinii: iepurii nu latră, nu miaună, sunt practic tăcuți. Pot roade ceva în cușcă, dar în rest sunt foarte silențioși. Pentru cei care stau la bloc și nu vor să-și supere vecinii, acesta e un plus.
Întreținere destul de simplă: Un iepure are nevoie de o cușcă suficient de mare, cușcă ce trebuie curățată periodic (paiele schimbate, litiera curățată). Hrana constă în fân, legume și pelete speciale – destul de accesibile la preț.
Nu trebuie vaccinat (în România nu există vaccinări de rutină la iepuri ca la câini/pisici, deși se pot face pentru boli specifice dacă e cazul). Periajul blănii e necesar ocazional la rasele cu păr lung. Per total, îngrijirea zilnică nu consumă mult timp: verificat hrană/apă, 5-10 minute de curățenie și joacă/supraveghere când e liber prin casă.
Dezavantaje:
Rod tot ce prind: Iepurii au instinctul de a roade permanent (dinții lor cresc continuu și trebuie tociți). Dacă îi lași liberi prin casă, vor roade cabluri, mobilă din lemn, pantofi etc., dacă au acces la ele. Acest lucru poate fi periculos și pentru ei (electrocutare, ingerare de materiale). Prin urmare, când iepurele e liber, trebuie supravegheat atent sau amenajat spațiul în prealabil (ridicat cabluri, acoperit marginile mobilei).
Timizi și ușor de speriat: Iepurașii sunt animale de pradă în natură, deci au rămas foarte precauți la stimuli puternici. Se pot speria de zgomote, mișcări bruște sau manipulare brutală. Un iepure stresat poate zgâria sau mușca în încercarea de a scăpa. De aceea, nu sunt recomandați copiilor foarte mici care ar putea să îi bruscheze. Trebuie manipulați cu blândețe și lăsați să se apropie ei de tine.
Necesită spațiu și mișcare: Deși stau într-o cușcă mare majoritatea timpului, iepurii au nevoie zilnic de timp în afara cuștii pentru a alerga și a sări – altfel se pot deprima sau pot dezvolta probleme articulare/obezitate. Va trebui deci să le acorzi cel puțin o oră sau două pe zi de libertate printr-o cameră sau un țarc.
Viață nocturnă și obiceiuri: Iepurii sunt mai activi dimineața și seara, iar uneori pot face zgomot noaptea (ros, zgâriat în cușcă) deranjându-ți somnul. De asemenea, nu uita că trebuie curățată regulat litiera și spațiul – altfel apar mirosuri și iepurele poate refuza să-și facă nevoile unde trebuie.
Porcușori de Guineea
Porcușorii de Guineea (cobaii) sunt niște rozătoare adorabile, mai mari decât hamsterii, foarte îndrăgite ca animale de companie, mai ales pentru copii. Ei trăiesc aproximativ 4-7 ani. Sunt animale sociale și blânde de fel – de regulă nu mușcă și comunică prin mici guițături și mormăituri simpatice.
Avantaje:
Foarte prietenoși și rar mușcă: Porcușorii de Guineea, spre deosebire de alte rozătoare, nu au tendința de a mușca dacă sunt obișnuiți de mici cu mâna omului. Sunt creaturi blânde, care acceptă să fie ținute în palmă și mângâiate. Acest lucru îi face potriviți chiar și pentru copii (sub supraveghere), copiii putând să îi mângâie sau hrănească cu frunze de salată direct din mână.
Jucăuși și comunicativi: Deși dorm mult ziua, porcușorii sunt destul de jucăuși când sunt treji. Le place să alerge prin țarc, să se ascundă prin tuneluri și scot sunete drăgălașe (un fel de “wheek-wheek” atunci când le e foame sau sunt bucuroși). Pot învăța să recunoască vocea stăpânului și îl vor “saluta” cu sunete când îl aud venind.
Ușor de îngrijit: Cobaii nu necesită condiții complexe – o cușcă spațioasă este suficientă, dotată cu rumeguș/paie curate, un adăpător cu apă, bol de mâncare și eventual niște ascunzători. Hrana lor constă în fân (la discreție), legume proaspete și granule speciale – destul de simplu de procurat. Nu au nevoie de roată de alergat (precum hamsterii) și nu sunt la fel de activi noaptea, deci nu fac gălăgie noaptea.
Dezavantaje:
Necesită spațiu puțin mai mare și posibil un companion: Față de un hamster, porcușorii au nevoie de o cușcă mai mare, deoarece sunt mai mari ca dimensiune și le place să se miște ceva mai mult. Ideal, dimensiunea minimă e ~1 metru pătrat pentru unul sau doi porcușori.
De asemenea, ei sunt animale sociale în natură – mulți specialiști recomandă să fie ținuți cel puțin câte doi (doi de același sex, pentru a nu se înmulți necontrolat) ca să nu se simtă singuri.
Asta înseamnă costuri și spațiu dublu, precum și grijă să se înțeleagă între ei. Un porcușor singur va avea nevoie de multă atenție din partea ta pentru a compensa lipsa unui partener de joacă.
Pot fi temători la început: Dacă nu sunt manipulați de mici (de la pet shop sau de la crescător), porcușorii de Guineea pot fi fricoși. La început probabil se vor ascunde când te apropii de cușcă și vor sta nemișcați când încerci să îi iei. E nevoie de răbdare să îi îmblânzești, manipulându-i zilnic ușor și oferind mici recompense (ex. frunze, legume). Un porcușor speriat poate fugi brusc și poate cădea de la înălțime dacă îl ții în brațe necorespunzător.
Mizerie și miros: Cușca unui cobai trebuie curățată frecvent (ideal de 2 ori pe săptămână) pentru a elimina urina și fecalele impregnate în așternut; altfel poate apărea miros neplăcut și pot face infecții. Porcușorii mănâncă și rod aproape continuu, ceea ce înseamnă multă murdărie produsă. De asemenea, năpârlesc – nu cât o pisică, dar tot vei găsi perișori în zonă.
Durata de viață moderată: Trăind ~5 ani, porcușorii nu sunt la fel de “trecători” ca un hamster, dar nici pe termen lung ca un câine. Pentru un copil, pierderea porcușorului după câțiva ani poate fi primul contact cu moartea unui animal și e un eveniment trist ce trebuie gestionat.
Hamsteri
Hamsterii sunt mici rozătoare nocturne, adesea alese ca primul animal de companie pentru copii. Au dimensiuni reduse și o durată de viață de aproximativ 2-3 ani, fiind așadar un angajament mai scurt. Există specii diferite (sirian – mai mare și solitar, pitic rus, pitic Roborovski etc.), dar în linii mari îngrijirea e similară.
Avantaje:
Ușor de îngrijit și cu cerințe minime: Un hamster are nevoie de o cușcă relativ mică, ieftină, echipată cu o rotiță de exerciții, ceva rumeguș și vată specială, plus bol de mâncare și adăpătoare. Mâncarea specială de hamster este accesibilă, iar ca “tratație” mai primește bucăți de morcov, măr sau semințe.
Nu necesită vaccinuri sau alte îngrijiri medicale complicate de rutină. Comparativ cu un câine sau pisică, hamsterul cere mult mai puțină atenție zilnică – se mulțumește să exploreze cușca și să alerge în rotiță.
Dimensiune mică, potrivit pentru spații restrânse: Fiind atât de micuț, îl poți găzdui oriunde, chiar și într-o garsonieră. Cușca încape lejer pe un birou sau într-un colț de cameră. De asemenea, poți lua cușca și animalul cu tine temporar dacă te muți sau pleci la țară în weekend, ceea ce cu un pet mare e complicat.
Costuri foarte reduse: Achiziția unui hamster este de obicei ieftină, la fel și accesoriile de bază. Lunar, cheltuielile cu hrana și așternutul sunt mici. Spre deosebire de alte animale, întreținerea unui hamster este una dintre cele mai accesibile financiar.
Activ noaptea – companion pentru cei ocupați ziua: Hamsterii dorm în mare parte a zilei și devin jucăuși seara și noaptea. Dacă lucrezi sau ești la școală toată ziua, hamsterul nu va suferi de singurătate în lipsa ta, ba chiar va prefera să doarmă. Când revii acasă, îl vei găsi treaz, gata să alerge prin cușcă – un timing perfect pentru a-l observa și a te destinde privind poznele lui.
Dezavantaje:
Durată de viață scurtă: Un mare inconvenient la hamsteri este că trăiesc doar câțiva ani (2-3 în medie), așa că inevitabil atașamentul se va transforma rapid în suferința pierderii animalului. Pentru copii poate fi un eveniment trist dificil de înțeles, iar pentru adulți e neplăcut să treci frecvent prin ciclul adopție-pierdere.
Sunt nocturni – posibil deranj noaptea: Faptul că hamsterii sunt activi noaptea poate fi și un dezavantaj. Ei aleargă ore întregi în rotiță, rod barele cuștii sau tunelurile, sapă prin așternut – toate acestea pot face zgomote ce îți tulbură somnul, mai ales dacă ții cușca în dormitor.
Cei cu somn sensibil ar putea fi deranjați. Există soluții (ungi roata să nu scârțâie, îi oferi jucării silențioase), dar nu poți schimba complet comportamentul nocturn al unui hamster.
Necesită manipulare blândă și socializare: Deși relativ independenți, hamsterii au totuși nevoie de interacțiune regulată cu stăpânul pentru a rămâne blânzi. Dacă nu îi acorzi atenție și nu îl manevrezi des, se poate sălbătici și chiar să devină agresiv când încerci să îl prinzi.
Pentru a avea un hamster prietenos, trebuie aproape zilnic să petreci câteva minute lăsându-l să meargă pe mâinile tale sau printr-un țarc, sub supraveghere. Unii hamsteri (mai ales femelele gestante sau anumite specii) pot mușca dacă sunt stresați.
Evadatori și teritoriali: Hamsterii sunt cunoscuți ca mici evadați – se pot strecura prin barele cuștii dacă aceasta nu e adaptată speciei (de ex. hamsterii pitici pot ieși prin spații surprinzător de mici) sau pot fugi rapid când sunt lăsați liberi. Odată scăpați în casă, se ascund prin locuri greu accesibile.
De asemenea, masculii pot marca teritoriul cu un miros specific, iar dacă ții doi hamsteri împreună (ceea ce de regulă nu se recomandă, fiind animale solitare), pot lupta între ei.
Curățenie regulată: Cușca mică se umple repede de deșeuri – hamsterii au urină cu miros puternic și zone preferate unde o fac. Dacă nu cureți săptămânal cușca și nu schimbi rumegușul murdar, mirosul devine neplăcut atât pentru tine cât și pentru animal.
Păsări (papagali și alte păsări de colivie)
Păsările de colivie – în special papagalii (peruși, nimfe, agapornis, papagali gri etc.), dar și canarii sau alte păsări cântătoare – pot fi animale de companie foarte încântătoare pentru iubitorii de zburătoare.
Ele aduc culoare și ciripit în casă, însă necesită un anumit tip de stăpân: cineva cu multă răbdare și preferabil cu experiență, mai ales în cazul papagalilor mari.
Avantaje:
Sociabile și inteligente (mai ales papagalii mari): Multe păsări, în special papagalii, sunt creaturi foarte inteligente, capabile să imite sunete sau cuvinte și să lege o relație strânsă cu stăpânul. Un papagal Jako, de exemplu, poate învăța zeci de cuvinte și le poate folosi în context, devenind practic un membru vorbăreț al familiei.
Chiar și perușii sau nimfele, deși mai mici, pot fi dresați să se așeze pe deget, să facă mici trucuri. Această interacțiune directă și posibilitatea de “dialog” fac păsările foarte speciale pentru unii oameni.
Pet compact pentru apartament: O pasăre stă în colivia ei mare parte din timp, deci nu ocupă mult spațiu liber în casă (colivia poate sta pe o comodă). Pentru cineva care nu își permite un câine sau pisică din lipsă de spațiu, un peruș sau un canar poate oferi bucuria de a avea un pet viu, fără a “invada” apartamentul.
Culori și cântece care însuflețesc casa: Păsările aduc un plus estetic și auditiv – penajul viu colorat al papagalilor sau trilurile unui canar creează o atmosferă plăcută în locuință. Ele devin astfel un hobby decorativ: mulți posesori se atașează de rutina de a asculta păsările cântând dimineața sau de a le decora colivia cu accesorii.
Longevitate (la papagali mari): Un avantaj pentru unii este că papagalii mari trăiesc foarte mult – un papagal Ara sau un Cacadu pot trăi și 40-50 de ani în captivitate, devenind practic companioni de-o viață. (Desigur, aceasta poate fi și o povară, vezi mai jos.)
Dezavantaje:
Nivel de zgomot: Una dintre cele mai mari provocări la păsări este zgomotul. Papagalii pot fi foarte gălăgioși, mai ales speciile mai mari – țipă, vorbesc tare, cântă, uneori la ore nepotrivite. Acest lucru poate crea probleme la apartament: vecinii nu apreciază țipetele stridente ale unui papagal Amazon, de exemplu.
Chiar și un mic peruș poate ciripi neîncetat la răsărit, exact când ai vrea să dormi. Dacă stai la bloc, informează-te bine: unele specii de papagali sunt mult prea zgomotoase pentru un apartament. În schimb, specii mai mici ca pernușii sau păsări precum canarii/cintezele fac sunete mai blânde, acceptabile.
Mizerie și pene: Păsările, prin natura lor, fac mizerie în jurul coliviei – scapă semințe pe jos, stropesc apă și, inevitabil, lasă excremente. Va trebui să cureți foarte des colivia (minim o dată la câteva zile) și zona din jur. De asemenea, păsările năpârlesc periodic, deci vor fi pene și fulgi prin casă.
Necesitatea de zbor liber și atenție: Oricât de mare ar fi colivia, o pasăre are nevoie să zboare liber prin cameră măcar 30-60 de minute pe zi. Asta implică să amenajezi camera în siguranță (geamuri închise sau cu plasă, obiecte fragile acoperite) și să fii atent la eventuale accidente (să nu se lovească de oglinzi, să nu scape afară).
Totodată, păsările au nevoie de interacțiune: un papagal singur va suferi dacă nu petreci timp cu el zilnic, putând dezvolta comportamente negative (țipat excesiv, smulsul penelor).
Practic, deși stă în colivie, papagalul are nevoie de aproape tot atâta atenție cât un câine pentru a fi fericit.
Pot mușca și necesita îmblânzire: Un papagal mare are un cioc extrem de puternic – dacă mușcă (din frică sau teritorialitate), poate răni serios un deget. Chiar și perușii pot ciupi dureros. Tameirea unei păsări cere multă răbdare: la început pot fi sperioase și agresive. Dacă nu ai experiență, e dificil să câștigi încrederea unui papagal mai mare.
Longevitate (la speciile mari): Faptul că unele păsări trăiesc zeci de ani poate fi și un dezavantaj – trebuie să fii pregătit să le asiguri îngrijire pe toată durata asta (nu de puține ori, papagalii mari își supraviețuiesc stăpânilor și ajung din nou la adăpost).
Să ai un pet care poate trăi 50 de ani înseamnă o responsabilitate excepțională, comparabilă cu un copil pe viață.
Reptile și amfibieni (șopârle, țestoase, șerpi etc.)
Animalele de terariu, precum șopârlele (iguane, gecko, agama cu barbă), broaștele țestoase sau șerpii, devin opțiuni tot mai populare printre pasionații de animale exotice.
Ele sunt foarte diferite de pet-urile clasice și necesită condiții speciale de mediu. Deși nu oferă afecțiune în mod convențional, pot fi fascinante de observat și îngrijit.
Avantaje:
Nu provoacă alergii și nu lasă murdărie prin casă: Reptilele nu au blană sau pene, deci sunt o alegere bună pentru cei alergici la părul de animale. În plus, stau de obicei închise în terariul lor – nu vei găsi urme de “mizerie” prin casă, ci totul rămâne localizat în interiorul habitatului.
Liniștite și tăcute: O șopârlă sau un șarpe nu face zgomot, nu latră, nu miorlăie. Sunt creaturi liniștite care nu te vor deranja acustic. Acest lucru poate fi un avantaj mare în mediile unde zgomotul unui câine/papagal ar fi o problemă (apartamente cu pereți subțiri, de exemplu).
Necesar redus de interacțiune: Spre deosebire de un mamifer sau pasăre, reptilele nu cer atenție sau joacă. Ele nu suferă dacă le lași singure atâta timp cât au hrana necesară și condițiile de mediu optime.
Astfel, dacă dorești un pet “pasiv”, pe care doar să-l observi când ai timp, o reptilă poate fi potrivită. De pildă, o broască țestoasă de acvariu poate fi hrănită și apoi admirată când înoată; nu va deveni stresată că nu o bagi în seamă zilnic (ba chiar preferă să nu fie manevrată des).
Durată de viață lungă (unele specii): Unele reptile, mai ales țestoasele, pot trăi foarte mult (o țestoasă poate trăi peste 30-40 ani). Dacă devine parte din familie, vă va însoți mult timp. (Desigur, asta e și o mare responsabilitate, cum vom vedea mai jos.)
Dezavantaje:
Necesită echipamente speciale și mediu controlat: Poate cel mai complicat aspect la reptile este asigurarea habitatului potrivit. Ai nevoie de acvariu/terariu de mărime suficientă, lămpi speciale de încălzire și UV, substrat, adăposturi, higrometru/termometru etc., adaptate speciei (șopârlele tropicale au nevoie de umiditate mare, cele de deșert de căldură intensă, șerpii de ascunzători, țestoasele de apă de filtru și apă curată permanent ș.a.m.d.).
Acest echipament poate fi costisitor inițial și implică un consum de energie constant (lămpile trebuie să stea aprinse după un ciclu zi/noapte). Fără aceste condiții, reptila nu va supraviețui sau va avea boli. Așadar, trebuie să te documentezi foarte bine și să investești în setarea terariului înainte de a aduce animalul.
Dietă specializată (uneori neplăcută): Multe reptile sunt carnivore/insectivore – asta înseamnă că va trebui să le hrănești cu insecte vii (greieri, viermi) sau rozătoare congelate/vii (în cazul unor șerpi).
Pentru persoane mai sensibile, acest lucru poate fi dificil sau dezagreabil. Chiar și speciile ierbivore (precum iguanele) au nevoi nutriționale stricte, nu pot primi doar salată verde la întâmplare. Trebuie urmat un plan alimentar bine informat.
Lipsa interacțiunii afective: Reptilele nu oferă afecțiune în modul în care o fac câinii sau pisicile. Nu se vor bucura când ajungi acasă, nu vor căuta să se joace cu tine (de obicei).
Asta poate dezamăgi pe cineva care își dorește un companion iubitor. Sigur, unele exemplare (precum agama cu barbă, o șopârlă populară) iubesc să fie mângâiate și stau liniștite pe umărul stăpânului, dar chiar și așa, reacțiile lor rămân limitate. Pet-urile exotice sunt mai degrabă de contemplare, nu de interacțiune.
Risc de boli și mușcături: Unele reptile pot transmite boli (de exemplu, țestoasele pot purta Salmonella pe carapace și piele, ceea ce impune o spălare riguroasă a mâinilor după ce le atingi, mai ales la copii). Șerpii mari pot provoca răni serioase dacă mușcă sau dacă se înfășoară (de aceea nu se recomandă șerpii constrictori mari pentru amatori).
Chiar și șopârlele pot mușca dacă sunt stresate, iar mușcătura unui gecko mare sau a unei iguane nu e deloc plăcută (au mandibule puternice). Trebuie deci prudență la manipulare și cunoașterea comportamentului speciei.
Veterinari puțini specializați: Dacă animalul se îmbolnăvește, găsirea unui medic veterinar specializat în animale exotice poate fi dificilă și costisitoare. Nu toți veterinarii știu să trateze un cameleon sau un piton, iar tratamentele pentru acestea sunt mai scumpe decât pentru un câine/pisică în general.
Pești de acvariu
Peștii de acvariu sunt o categorie clasică de animale de companie “decorative”. De la popularii peștișori aurii sau Betta (pești luptători) până la acvarii exotice marine, există o multitudine de opțiuni.
Un acvariu îngrijit adaugă frumusețe oricărei încăperi, iar peștii sunt adesea recomandați drept pet pentru apartamente mici sau pentru persoane care doresc o prezență relaxantă și care nu necesită interacțiune directă.
Avantaje:
Foarte ușor de întreținut zilnic: Peștii nu trebuie plimbați, nu trebuie dresați și nici nu fac mizerie în casă. Ei au nevoie doar de hrănire zilnică (ce se poate face și automatizat) și de verificarea echipamentelor acvariului.
Nu cer atenție sau timp de joacă, deci sunt perfecți pentru familii ocupate sau pentru cei care pleacă frecvent (există hrană de vacanță și sisteme automate care îi pot ține zile în șir).
Pet silențios și static: Un acvariu este complet tăcut (doar un ușor zumzet de filtru) și peștii stau mereu în spațiul lor, deci nu deranjează deloc vecinii sau ordinea din casă. Nu trebuie să-ți faci griji că strică lucruri sau că supără pe cineva.
Efect relaxant și decorativ: Studiile arată că privitul peștilor care înoată are un efect relaxant, scade nivelul de stres și tensiunea arterială. Acvariul în sine devine un element de decor splendid – plante verzi sub apă, lumini jucăușe, pești colorați (portocalii, albastri, etc.) care animă camera. Practic, peștii oferă “viață” spațiului locativ fără niciun inconvenient sonor sau de curățenie.
Potriviți pentru spații mici și pentru începători: Chiar și într-o cameră de cămin studențesc, un mic acvariu cu un Betta poate fi întreținut ușor. Peștii nu ocupă suprafață la sol, poți pune acvariul pe o comodă sau într-un colț. Iar ca prim pet pentru un copil, peștișorii sunt o variantă bună – cel mic învață să hrănească animalul și să aibă grijă de curățenie, fără riscuri.
Dezavantaje:
Necesită echipament și mentenanță periodică: Deși peștii în sine sunt simplu de hrănit, acvariul cere totuși îngrijire săptămânală/lunară. Trebuie dotat cu filtru, pompă de aer, încălzitor, lumină, plante, substrat – toate asigurând un mediu stabil pentru pești.
Apa trebuie parțial schimbată regulat și parametrii (pH, duritate) uneori monitorizați, altfel peștii pot muri. Deci, există un timp investit în mentenanța acvariului. La început poate părea complicat să pornești un acvariu (ciclarea apei, evitarea algelor etc.).
Lipsa interacțiunii directe: Un dezavantaj major este că peștii nu interacționează cu tine în mod personal. Nu îi poți mângâia sau ține în brațe; relația se rezumă la a-i privi și a-i hrăni. Pentru unii oameni, asta nu oferă satisfacția emoțională pe care o caută de la un animal de companie. Practic, un acvariu poate fi privit mai mult ca un hobby/decorațiune vie decât ca un companion.
Fragilitate și pierderi frecvente: Peștii sunt animale destul de sensibile: o fluctuație de temperatură, o hrănire incorectă sau o boală introdusă poate omorî peștii rapid. Începătorii se confruntă adesea cu pierderea unora dintre pești până echilibrează acvariul.
Chiar și ulterior, peștii au durata de viață mai scurtă (unii trăiesc 1-2 ani, alții 5-10 ani în funcție de specie). Trebuie să fii pregătit că, ocazional, vei găsi un peștișor care a murit și va trebui scos. Pentru copii, moartea repetată a peștișorilor poate fi tulburătoare.
Costuri inițiale și de consum: Un acvariu complet echipat poate costa destul de mult, mai ales unul mare (100+ litri). Chiar dacă apoi costul lunar e mic (hrană, curent electric pentru dispozitive), investiția inițială în filtru, pompă, decor, pești se adună. În plus, dacă vrei specii exotice (ex. pești marini sau corali), costurile cresc substanțial.
Animale exotice neconvenționale
Aici putem include toți acei companioni mai puțin obișnuiți: dihori, arici africani, chinchilla, șinșila, fennec (vulpe de deșert), maimuțe mici, tarantule, scorpioni, etc.
Practic, orice animal care nu este de tradiție ca pet necesită o atenție deosebită. Motivația de a deține un asemenea animal vine adesea din pasiunea pentru specia respectivă sau din dorința de a avea ceva cu adevărat inedit.
Avantaje:
Unicitate și experiență deosebită: Să ai un animal exotic înseamnă să ieși din comun. Vei avea parte de o experiență fascinantă, învățând despre biologia și comportamentul unei specii rare. Pentru un iubitor dedicat (de exemplu cineva pasionat de păianjeni) a avea o tarantulă este împlinirea unui vis și un prilej de a observa îndeaproape un animal pe care puțini îl cunosc.
Interacțiune interesantă (în unele cazuri): Unele animale exotice pot oferi interacțiuni plăcute: dihorii, de exemplu, sunt mamifere extrem de jucăușe, pline de energie și curiozitate – seamănă cu niște “pisici lungi” puse pe șotii, care se joacă prin casă și interacționează cu oamenii. Chinchilla are blana cea mai fină și poate sta pe umăr, aricii africani se obișnuiesc să fie ținuți în palmă odată ce trec peste timiditate. Deci, există un potențial de legătură și cu animale mai speciale, doar că necesită multă răbdare.
Provocare intelectuală și educativă: Îngrijirea unui exotic te forțează să te documentezi serios și să devii un mic expert, ceea ce pentru un pasionat e un avantaj – îți îmbogățești cunoștințele și deprinderile. De asemenea, poți contribui la corectarea stereotipurilor: de pildă, cine are o tarantulă ajunge să le arate și altora că păianjenii nu sunt chiar atât de înfricoșători cum par.
Dezavantaje:
Cerințe complexe de îngrijire și mediu: Fiecare animal exotic vine cu nevoi foarte specifice – unele similare cu cele pentru reptile (temperatură, umiditate, spațiu anume) plus cerințe comportamentale.
Dihorii, de exemplu, trebuie sterilizați și deparazitați, au nevoie de multă mișcare în afara cuștii zilnic și pot avea miros puternic. Maimuțele mici sunt extrem de dificil de ținut – au nevoie de interacțiune permanentă, altfel devin agresive sau depresive, și pot fi distructive în casă.
Animalele exotice necesită adesea un nivel de expertiză ridicat și nu sunt recomandate decât celor cu adevărat experimentați și dedicați.
Disponibilitate redusă de îngrijire veterinară: Așa cum am menționat și la reptile, găsirea unui veterinar pentru un animal exotic e dificilă. Puțini medici știu să trateze boli la dihor, la arici sau la păianjeni. Și când găsești, costurile sunt mari. Vaccinuri sau tratamente standard nu există pentru multe specii, deci când se îmbolnăvesc, tratamentul devine un teren necunoscut.
Reglementări legale: Anumite animale exotice pot fi ilegale sau restricționate. De exemplu, este interzis să deții animale sălbatice locale sau specii protejate. Chiar și dacă le găsești de cumpărat, riști amenzi mari sau confiscarea animalului dacă legislația nu permite deținerea lor. Trebuie să te informezi în prealabil asupra regimului legal.
Risc pentru siguranță sau sănătate: Multe animale exotice pot răni fără intenție: un dihor poate mușca foarte tare la joacă, un papagal mare îți poate secționa un deget, un șarpe constrictor îți poate sufoca alt pet din casă.
Unele pot transmite boli exotice. Toxicitatea e un factor – dacă îți iei un păianjen veninos sau un scorpion, te expui unui pericol real în caz de mușcătură/înțepătură. Aceste riscuri trebuie cântărite bine; de obicei nu ar trebui ținute asemenea animale în case cu copii sau persoane neavizate.
Costuri ridicate și viață lungă: Achiziția unui animal exotic este adesea scumpă (poate costa sute de euro un pui legal de arici sau dihor, mii de euro un pui de maimuță – pe care oricum nu ar trebui s-o iei ca pet).
Hrana poate fi scumpă și greu de găsit (insecte speciale, fructe exotice, rozătoare pentru hrănit șerpii etc.). Cât despre longevitate, unele exotice trăiesc mult: un dihor ~8 ani, un papagal mare 40 ani, un șarpe 20+ ani. Trebuie deci să te angajezi pe termen lung și financiar, și ca timp, pentru un pet neconvențional.
În concluzie, animalele exotice nu sunt pentru oricine. Dacă totuși ești pasionat și hotărât, informează-te temeinic din surse sigure, asigură-le tot ce au nevoie și fii pregătit să le oferi o viață cât mai apropiată de mediul lor natural. În caz contrar, mai bine admiră-le de la distanță (la grădina zoologică sau în documentare) și alege un pet domestic adaptat vieții alături de om.
Recomandări pentru o alegere responsabilă și adaptarea animalului la stilul tău de viață
După ce ai evaluat factorii și ai aflat opțiunile, ține cont de următoarele sfaturi înainte și după ce îți iei un animal de companie, pentru a asigura o conviețuire fericită:
Nu te grăbi – informează-te și planifică: Odată ce te-ai hotărât asupra tipului de animal potrivit, documentează-te cât mai mult despre nevoile specifice ale acestuia: ce mănâncă, cât trăiește, de ce spațiu are nevoie, ce probleme de sănătate comune apar etc.
Citește ghiduri, întreabă alți proprietari, consultă un medic veterinar dacă e posibil. Fii sincer cu tine: poți oferi tot ce are nevoie acel animal, pe termen lung? Alege animalul în funcție de ce poți tu să oferi, nu doar în funcție de ce îți dorești să primești de la el. Dacă simți că nu ești pregătit pentru un anumit pet (de exemplu un cățel), ia în calcul amânarea deciziei sau orientarea spre un animal mai ușor de gestionat.
Adoptă, nu cumpăra (dacă e posibil): Ia în considerare adopția din adăposturi sau de la organizații de salvare a animalelor. În adăposturi se află numeroși câini și pisici (inclusiv de rasă) care așteaptă o familie – oferindu-le o șansă, faci un act de bunătate și, în același timp, primești un prieten loial.
Un animal adoptat, odată iubit și îngrijit, îți va întoarce afecțiunea înzecit. Asigură-te totuși că locul de unde adopți este de încredere și că animăluțele sunt sănătoase și tratate corespunzător (evită “adopțiile” dubioase de pe internet fără să vezi personal condițiile).
Dacă optezi totuși să cumperi un animal de rasă, alege un crescător responsabil cu reputație bună, nu zoopensiuni insalubre sau piața neagră. A sprijini comercianții iresponsabili înseamnă, din păcate, a alimenta suferința altor animale.
Pregătește-ți casa pentru noul sosit: Înainte ca pet-ul să ajungă la tine, amenajează-i spațiul. Cumpără din timp toate cele necesare: boluri de hrană/apă, litieră (pentru pisică sau iepure), cușcă sau pat confortabil, jucării, zgardă/lesă (pentru câine), substrat pentru acvariu sau terariu – tot ce e nevoie specific speciei.
Gândește-te la siguranța locuinței: ascunde cablurile la care un pui curios ar avea acces, îndepărtează plantele toxice (dacă ai – unele plante de apartament sunt otrăvitoare pentru pisici, de exemplu), montează plase la geamuri dacă ai pisică (pentru a preveni căderile) etc.
Pe scurt, “proofing”-ul casei este esențial pentru a evita accidentele și pentru a-l ajuta pe noul membru să se acomodeze mai ușor într-un mediu sigur.
Vizită la veterinar și plan de îngrijire medicală: Imediat ce ai luat animalul, programează o vizită la medicul veterinar. Acesta îl va consulta, îți va spune dacă are vreo problemă de sănătate și va începe schema de vaccinare/deparazitare dacă e cazul.
Discută cu medicul despre alimentație, semne de alarmă, sterilizare (dacă vrei să eviți pui nedoriți la pisici/câini, sterilizarea este recomandată) și orice alte nelămuriri ai. Notează-ți calendarul de vaccinuri și controale pe viitor. E bine să ai din start un veterinar “de familie” la care să poți apela oricând ai o problemă sau o întrebare legată de animal.
Ajută animalul să se integreze treptat: La sosirea în noua casă, dă-i timp să se acomodeze. Orice schimbare de mediu e stresantă pentru un animal – primele zile poate sta ascuns (pisica sub pat, cățelul într-un colț), poate refuza mâncarea sau plânge după mama sa (dacă e pui).
Fii răbdător și nu forța interacțiunea. Lasă-l să exploreze fiecare cameră în ritmul lui.
Stabilește de la început un loc al lui de dormit, unde să se simtă în siguranță (culcușul sau cușca să fie așezate într-un colț liniștit). Dacă ai și alte animale în casă, fă prezentările treptat, mereu sub supraveghere și cu multă blândețe. În câteva săptămâni, majoritatea animalelor se adaptează și încep să se simtă “acasă”. Tu trebuie să fii consecvent și calm în această perioadă.
Stabilește o rutină și respect-o: Animalele se simt mai în siguranță când au o rutină previzibilă. Hrănește-ți pet-ul la ore regulate, plimbă câinele la aceleași intervale zilnice, alocă sesiuni de joacă interactive cu pisica în fiecare seară, de exemplu. Odată cu rutina, impune și reguli de la început: de exemplu, dacă nu vrei câinele pe canapea sau pisica pe masă, trebuie să fii consecvent de la primele încercări (găsește metode blânde de a-i educa, recompense pentru comportament bun, corecții verbale pentru cel nedorit).
Consistența din primele luni va face viața mai ușoară pe termen lung, animalul înțelegând ce se așteaptă de la el.
Fii pregătit să îți adaptezi și tu stilul de viață: Adoptarea unui pet e o stradă cu dublu sens – nu doar animalul se adaptează la tine, ci și tu va trebui să faci schimbări în viața ta.
Poate va trebui să te trezești mai devreme ca să scoți cățelul, sau să renunți la spontaneitatea de a pleca în weekend fără plan (acum trebuie să organizezi și pentru animal).
Poate va trebui să faci curat mai des, să suporți niște obiecte roase sau mici “accidente” pe podea la început. Toate acestea fac parte din responsabilitatea asumată. Dacă îți accepți noul rol de “părinte de animale” cu tot ce implică el, conviețuirea va deveni mai ușoară și te vei bucura pe deplin de compania noului prieten.
Răbdare, iubire și educație continuă: Primele săptămâni pot fi solicitante – dar nu renunța. Oferă-i multă iubire animalului tău, arată-i că poate avea încredere în tine.
Răbdarea este cheia: adaptarea și învățarea se fac treptat, cu pași mici. Nu te descuraja dacă pisica încă se ascunde sau dacă puiul de cățel face prostioare – cu timpul și dresaj blând, lucrurile se vor îmbunătăți. Informarea nu se termină odată ce ai luat pet-ul: continuă să citești despre comportamentul lui, urmărește semnele că ar putea fi bolnav sau stresat și învață să comunici eficient cu el.
A avea un animal înseamnă responsabilitate, adaptare și o învățare continuă, dar și o bucurie imensă, greu de exprimat în cuvinte.
Prin respectarea acestor sfaturi și alegerea unui animal de companie care se potrivește cu adevărat stilului tău de viață, vei pune bazele unei relații armonioase și de lungă durată. Un pet fericit și sănătos îți va aduce nenumărate momente frumoase și îți va îmbogăți viața în moduri neașteptate. Alege cu inimă, dar și cu minte, și vei descoperi în noul tău prieten o sursă inepuizabilă de afecțiune și împlinire.
