Există o întrebare care, la prima vedere, pare ciudată: ce caută Yoda, celebrul pitic verde din universul Star Wars, alături de Tom și Jerry, într-un roman fantasy românesc destinat tinerilor?
Și totuși, răspunsul nu e deloc complicat. E vorba despre modul în care generațiile noi percep lumea, despre un limbaj comun pe care literatura tânără trebuie să îl vorbească pentru a ajunge la cititorii săi. E vorba, mai ales, despre autenticitate.
Când am deschis „Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan, m-am așteptat la o poveste fantasy clasică, cu eroi tineri, puteri supranaturale și bătălii între bine și rău. Am găsit toate acestea, da, dar am găsit și altceva: o voce narativă care sună ca un adolescent adevărat, nu ca un adult care încearcă să imite modul în care vorbesc tinerii. Iar referințele la cultura pop, de la Războiul Stelelor până la desenele animate cu motanul și șoricelul, sunt poate cel mai clar indicator al acestei autenticități.
Generația care a crescut cu sabii laser și console de jocuri
Protagonistul romanului, Mihai, are 13 ani și își petrece timpul liber jucând Fortnite pe telefon, împreună cu prietenii săi, într-o fabrică abandonată de lângă Cluj-Napoca. Mamele lor îi trimit afară să „învețe cum să respire”, iar ei se supun, dar numai ca să continue jocul în altă locație. E o imagine extrem de familiară pentru oricine are copii sau nepoți de vârsta asta, sau pentru oricine își amintește cum era să fii adolescent în era digitală.
Când aventura începe cu adevărat și Mihai descoperă că are puteri supranaturale, modul în care procesează totul e filtrat prin referințele culturale pe care le cunoaște. Într-o scenă de luptă cu creaturi fantastice numite „feline”, personajul principal execută o mișcare de evitare și imediat gândește: „Am făcut o figură din Matrix și l-am dat pe spate, la propriu. Ca în filmele de acțiune!” Puțin mai târziu, parând gloanțele inamicilor cu sabia magică, Mihai mărturisește: „Sincer, mă simțeam ca în Războiul Stelelor, mă simțeam ca piticul verde și înțelept.”
Aceste momente nu sunt simple ornamente stilistice. Ele reprezintă felul în care un adolescent din zilele noastre ar procesa cu adevărat o situație extraordinară. Nu prin prisma mitologiei clasice sau a literaturii înalte, ci prin filtrul filmelor, serialelor și jocurilor video care i-au modelat imaginarul.
Tom și Jerry în lumea oamenilor-pisică
Una dintre cele mai surprinzătoare și, paradoxal, mai firești scene din roman apare atunci când Mihai se infiltrează într-o clădire ocupată de inamici. Felinele, aceste creaturi antropomorfe cu trăsături de pisică, stau relaxate pe canapea și se uită la televizor. Ce urmăresc? Tom și Jerry. Și râd de Tom.
E un moment de un umor subtil pe care autorul îl lasă să plutească în text fără să îl explice prea mult. Creaturile acestea, care pentru oameni sunt monștri de temut, au propria lor cultură, propriile lor momente de relaxare. Iar pentru ele, un desen animat în care o pisică e mereu păcălită de un șoricel e, probabil, echivalentul unui serial de comedie. Ironia e delicioasă: inamicii lui Mihai, oamenii-pisică, râd de nenorocirile lui Tom exact cum am râde și noi.
Mai târziu, când personajele fug de o altă amenințare, naratorul glumește că ar vrea să „servească o ceașcă de lapte cu somon la un nou episod din Tom și Jerry cu matahala, să mai râdem și noi puțin”. E tipul de umor nervos, aproape absurd, pe care îl folosim când suntem speriați și încercăm să ne păstrăm echilibrul mental. Și e exact felul în care ar vorbi un adolescent.
De ce funcționează aceste referințe?
Literatura pentru tineri a evoluat enorm în ultimele decenii. Nu mai e suficient să scrii o poveste captivantă cu personaje interesante. Trebuie să vorbești limba cititorilor tăi, să înțelegi ce filme i-au marcat, ce jocuri joacă, ce meme-uri circulă în grupurile lor de prieteni. Bradu Mihai Dan, fiind el însuși un autor tânăr de doar 19 ani la momentul scrierii romanului, are un avantaj natural: face parte din aceeași generație cu cititorii săi.
Într-o scenă memorabilă, când grupul de eroi aterizează într-o savană africană după o teleportare magică, unul dintre personaje, încercând să-i trezească pe ceilalți, strigă: „Este… noul film Star Wars.” E o tactică de manipulare amuzantă, dar și un comentariu subtil despre ce anume ar putea trezi instant interesul unui adolescent.
Referințele continuă pe tot parcursul aventurii. Când protagonistul vede un personaj malefic folosind telekineza pentru a ridica obiecte în aer, gândește: „Sincer, cred că după aventura asta se poate face un nou film Star Wars.” Iar când trebuie să aibă încredere într-o situație disperată, își amintește cuvintele celebre: „Să te încrezi în forță sau într-o ghiulea care vine de nicăieri.” E un amestec de reverenței față de universul creat de George Lucas și de umor autodepreciativ tipic adolescentin.
Mai mult decât simple referințe
Ceea ce face ca aceste momente să funcționeze nu e doar recunoașterea lor de către cititor, acel „aha, știu de unde e asta!” care creează o conexiune instantanee. E felul în care ele definesc personajul principal și îl fac credibil.
Mihai nu e un erou clasic, solemn și grav. E un puști care face glume proaste când e speriat, care compară situații de viață și de moarte cu scene din filme, care se gândește la tema la franceză chiar și după ce a căzut într-o groapă magică de 30 de metri. „Am crezut, pentru un moment, că am murit și am ajuns în rai. Dar după o vreme, mi-am dat seama că nu scap chiar așa ușor de tema la franceză!” Asta e vocea unui adolescent real, nu a unei construcții literare.
Același lucru se întâmplă și cu ceilalți tineri din carte. Dan, prietenul lui Mihai, este descris ca „reîncarnarea paznicului vrăjitor”, dar se comportă ca un adolescent normal: face glume nepotrivite, mănâncă prea mult, și la un moment dat primește o palmă metaforică pentru că și-a imaginat că poate desena o hartă utilă, când de fapt „era cel mai prost la desen”.
Cultura pop ca pod între generații
Există un alt aspect interesant al acestor referințe. Pentru cititorii tineri, ele creează familiaritate și humor. Pentru părinții care poate citesc cartea împreună cu copiii lor sau care o răsfoiesc din curiozitate, ele funcționează ca un pod. Star Wars și Tom & Jerry sunt francize multigeneraționale. Un părinte care a crescut cu trilogia originală poate împărtăși cu copilul său bucuria recunoașterii, poate povesti despre prima dată când a văzut și el un Jedi manevrând o sabie laser.
Literatura pentru tineret, când e făcută bine, nu exclude adulții. Îi invită să participe, să își amintească ce însemna să fii tânăr, să vadă lumea prin ochii proaspeți ai unui protagonist de 13 ani care tocmai a descoperit că universul e mult mai mare și mai ciudat decât credea.
Un univers fantasy cu rădăcini în realitatea noastră
Romanul construiește un univers complex, cu unsprezece sate de creaturi mitice, elfii, pitici, vrăjitori, feline, rinoceri și multe altele, cu o istorie bogată de războaie și alianțe, cu arme magice și puteri supranaturale. Dar toate acestea sunt ancorate în realitatea pe care o cunoaștem. Aventura începe lângă Cluj-Napoca. Personajele călătoresc în locuri reale: Castelul lui Dracula din România, un hotel din Paris, coasta de vest a Irlandei. Și, cel mai important, procesează tot ce li se întâmplă prin filtrul culturii în care au crescut.
Când Dracula, da, chiar Vlad Țepeș transformat în vampir și antagonist, comandă ceva de pe internet, naratorul remarcă amuzat: „Ce-o fi comandat Dracula de la Emag, numai el știe.” E un moment de absurd comic care funcționează tocmai pentru că ancorează fantasticul în banal, monstruosul în cotidian.
O lecție pentru scriitorii de mâine
Poate că cea mai valoroasă lecție pe care o oferă această abordare e una despre onestitate literară. Bradu Mihai Dan nu încearcă să scrie ca un adult care se preface că înțelege tinerii. Scrie ca un tânăr care își cunoaște generația pentru că face parte din ea. Rezultatul e o voce narativă care sună autentic, care face cititorul să creadă că protagonistul e o persoană reală, nu o construcție.
Referințele la Star Wars și Tom & Jerry nu sunt acolo pentru a fi cool sau pentru a bifa o căsuță pe lista „cum să fii relevant pentru tineri”. Sunt acolo pentru că așa gândește și vorbește un adolescent din 2024. Sunt acolo pentru că fac parte din vocabularul comun al unei întregi generații.
Și poate că asta e și răspunsul la întrebarea din titlu: de ce include un roman Young Adult modern viziuni din Star Wars și Tom & Jerry? Pentru că aceste referințe sunt parte din ADN-ul cultural al cititorilor săi. Pentru că fac povestea mai vie, personajele mai credibile, aventura mai apropiată. Pentru că, în definitiv, literatura trebuie să vorbească limba celor cărora li se adresează.
Cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro, iar pentru cei care caută o lectură de vacanță care să îmbine aventura fantastică cu umorul și cu o doză sănătoasă de referințe la cultura pop, e o alegere pe care nu o vor regreta.
Casetă editorială
Titlu: Drumul către o altă dimensiune
Autor: Bradu Mihai Dan (Mihai Dan Bradu)
Editura: Ecou Transilvan, Cluj-Napoca
Anul apariției: 2024
Colecția: Cărțile Copilăriei
ISBN: 978-630-311-221-3
Gen: Fantasy, Young Adult
Disponibilitate online: Libris.ro | Carturesti.ro
