Cand vine vorba despre sarbatori, primul lucru care ne vine in minte este cozonacul, acesta fiind un produs asociat cu zilele de sarbatoare la romani.
Practic, nu exista casa in care de Craciun, de Paste, de Rusalii sau de alte sarbatori crestine, sa nu existe cozonac pe masa. Se spune despre cozonac ca ar fi desertul traditional romanesc, iar in continuare puteti afla mai multe detalii, pe care cel mai probabil nu le cunosteati in legatura cu acesta. Cititi pana la final pentru ca veti descoperi informatii interesante!
Asadar, romanilor le place sa sustina despre cozonac, ca ar fi desertul traditional romanesc, insa in egala masura este si desertul traditional al bulgarilor, care l-au numit “kozunak”. Cozonacul este inclus si in patiseria italiana, sub denumirea de “panettone”.
Un alt detaliu pe care cel mai probabil nu il cunoasteati in ceea ce priveste cozonacul, este faptul ca acesta nu a aparut de ieri de azi, ci inca din cele mai vechi timpuri. Se spune ca arheologii au reusit sa descopere cuptoarele pentru copt, printre ruinele Egiptului Antic.
Acestia au descoperit de-asemenea si diferite desene care conform estimarilor au fost realizate acum mai bine de 4000 de ani. Aceste desene reprezinta dovada faptului ca egiptenii antici stiau sa faca paine dospita, de mai multe feluri chiar.
Acestia faceau paine indulcita cu miere, pe care o mancau ca desert, atunci cand beau si bere; astfel ca din cate se pare, cozonacul si produsele de patiserie nu le erau tocmai straine egiptenilor antici.
Cu siguranta insa, nu doar egiptenii faceau paine in cuptor si diferite alte produse, ci si grecii, care mancau un cozonac pe care l-au denumit “plakous”. Aceasta delicatesa a grecilor era facuta cu nuca, miere si nu in ultimul rand cu stafide. Tot grecii au fost cei care au creat un alt tip de cozonac, care era mai greu si mai plat, si pe care au ales sa il denumeasca “satura”.
Cum au locul asigurat in istorie datorita razboaielor castigate, romanii si-au gasit un loc bun in istorie si in ceea ce priveste mancarea. Acestia se pare ca au furat drojdia de la egipteni (si painea dospita).
Romanii insa, au ales sa faca mai speciali cozonacii, si au inclus si fructele uscate in retete. In ceea ce priveste cozonacii facuti pe vremea romanilor, acestia erau cunoscuti sub denumirea de “libum” si “placenta”,
Cozonacul libum era mic, si era oferit zeilor drept ofranda, in timp ce cozonacul placenta era ceva mai elaborat, acesta fiind cu branza, cu alune si cu stafide. Acest tip de cozonac mai elaborat al romanilor era servit alaturi de un vin dulce.
Tot in ceea ce ii priveste pe romani, trebuie facuta precizarea ca acestia au fost conform descoperirilor arheologice, cei care au descoperit toate posibilitatile pe care drojdia le-o ofera aluaturilor.
Apoi, mergand mai departe si ajungand in Evul Mediu, se poate observa cum in majoritatea tarilor din Europa cozonacul deja era raspandit. De exemplu, prima reteta publicata a cozonacului, dateaza din anul 1718, din Marea Britanie.
In respectiva reteta se recomanda ca toti cozonacii sa fie lungi si subtiri, iar britanicii s-au conformat. Chiar si in prezent, cozonacii acestora arata astfel.
Si in Franta erau prezenti cozonacii, care pana pe la jumatatea seculolui al XIX, au introdus si al treilea fel de mancare in meniu, si anume desertul. Desertul acestora continea cozonaci de cele mai multe ori.
Timpul a trecut, iar fiecare popor a facut consacrat stilul sau specific de cozonac. Romanii de exemplu, prefera cozonacul pufos si mult crescut.
Unii aleg sa isi faca acasa cozonac, in timp ce alti romani opteaza pentru cozonac Royal cu ciocolata, un cozonac cu crema fina de ciocolata, glazura de ciocolata si cipsuri de ciocolata.
Acesta este un cozonac facut din cele mai bune ingrediente de catre cei de la Boromir, si este un cozonac care se bucura de o mare popularitate in randul romanilor, care il comanda atat in zile de sarbatoare, cat si in viata de zi cu zi, cand isi doresc sa savureze un cozonac delicios.
